Pe o margine de pământ, printre rânduri, lumea mea.
Ce rost ar mai avea cuvintele aici,
când doar şoaptele pictate de fulgi,
din cer şi viscolite de vânt, în aer,
e limba(jul) privirii din sufletul
ascuns de fâlfâiri de aripi în zbor
şi apus de zi se răsfrânge în răsărit de noapte sau invers.
Nici eu nu mai ştiu. Trăiesc iubirea sau iubirea ţese destinul…
07.02.2015, ora 16, 15’

Comentarii
multumesc mult Emilia, o seara minunata, Marius
Iubirea ţese destinul...!
multumesc din suflet Rodica Nicoleta, o seara binecuvantata, Marius
citind poezia îmi pare că trăiesc pe un tărâm de îngeri, în care lumea este lipsită de cuvinte, în care doar şopate pictate de fulgi vorbesc cu sufletul înnobilat de iubire...Poem frumos, sugestiv...