Pe-un câmp cu maci m-ai dus în ziua-aceea,
Acolo început-a Odiseea
Trăirii-mi, Doamne, am trecut hotarul
Acestei lumi, pluteam spre avatarul
A’cărui porţi de Domnu’.au fost deschise
Anume, pentru-nflăcărate vise
Ce,-aievea le-am trăit ; mă văd şi-acuma
Sub auriu-portocalie-bruma,
Atâta de pufoasă,-atât de fină
Creată de-a Divinului Lumină,
O pulbere din raze diafane,
Ce cobora din nevăzute strane,
Eu, mă pierdeam în braţele-ţi vânjoase-
Oh, cine, oare-n calea mea te scoase ?
Cules-ai maci, tulpină cu tulpină
Şi m-ai încoronat : -“A mea regină”-
Mi-ai spus atunci, mă ridicând în slavă,
Iar eu am spus: -« Sunt, regelui meu, sclavă! »
Pluteam, zburam, nici mai ştiam de mine,
Te întrebam : -“Cine-s eu, oare, cine ?
Şi cine tu?” Trăiam un vis ferice
Nu mă încumetam nimic a zice !
Uşor, uşor, în lină lunecare,
Mă coborai, pe câmpul roş de floare
Noi ne pierdeam, iar eu, şi mai pierdută
Priveam în ochii-ţi, cânt de alăută
Printre petale,-a dor însângerate,
Şăgalnic vânt iniţia, mirate,
Mirată, eu, de sărutări risipă,
Ne dezmierdam, oh, dumnnezee clipă !
Pe-un câmp cu maci m-ai dus în ziua-aceea,
Acolo început-a Odiseea !
-->
Comentarii
Frumoase versuri!