pe undeva

[Vladimir Nichita]

pe undeva în locuri mai puțin știute ninge cu scris de poeme doar fulgi albi de cuvinte printre copacii aceștia ce-și înalță ramurile din trupul meu. nu înțeleg de ce se sting luminile în blocuri probabil o imagine metaforică a celei care mă caută fără ca să-mi privească chipul. ochii mei adânci înțeleg magia ochilor tăi atât cât plânsul imi este ploaie sau poate durere în somnul meu ce stârnește dorințe de renaștere și șoaptă pentru un unic cânt. pe undeva îmi ascult necuvintele cu lacrimile tale tânguirea iubirii știută ca fierbere din adânc. un mic popas poetic în lumea poeziei ce luminează umbrele noastre cu aripi de vis vis pe care il numesc zbor... Vladimir Nichita / Australia. 28/09/2018

[Petru Plătică]

Frumos poem!

[Vladimir Nichita]

ma inclin in fata maretiei tale
si iti sarut amprentele de mers -
aripi de timp si stare
care creaza unic vers.

ador fiinta-ti nevazuta
virtualul este cantul meu -
pentru a mea dorinta-acuta
de-a te avea la piept mereu.

[Vladimir Nichita]

as vrea sa fiu... azi langa tine
si sincer sa te-nbratisez -
sa-ti simt caldura sufletului
bine
sa iti cunosc al vietii crez...

sunt onorat de-a ta prietenie
te simt speciala, unicat -
tu, Aurelia... esti o Doamna
ce inima mi-a castigat...

Te ador, Aurelia !
Esti o prietena minunata !

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]