pe undeva

pe undeva
în locuri
mai puțin știute
ninge
cu scris de poeme
doar fulgi
albi de cuvinte
printre copacii aceștia
ce-și înalță ramurile
din trupul meu.

nu înțeleg de ce
se sting
luminile în blocuri
probabil
o imagine metaforică
a celei
care mă caută
fără ca să-mi privească
chipul.

ochii mei adânci
înțeleg magia ochilor tăi
atât cât plânsul
imi este ploaie
sau poate durere
în somnul meu
ce stârnește dorințe
de renaștere și șoaptă
pentru
un unic cânt.

pe undeva
îmi ascult necuvintele
cu lacrimile tale
tânguirea iubirii
știută
ca fierbere din adânc.

un mic popas poetic
în lumea poeziei
ce luminează
umbrele noastre
cu aripi de vis
vis
pe care il numesc
zbor...

Vladimir Nichita / Australia.
28/09/2018

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Frumos poem!

  • ma inclin in fata maretiei tale
    si iti sarut amprentele de mers -
    aripi de timp si stare
    care creaza unic vers.

    ador fiinta-ti nevazuta
    virtualul este cantul meu -
    pentru a mea dorinta-acuta
    de-a te avea la piept mereu.

    1939518037?profile=original






















  • as vrea sa fiu... azi langa tine
    si sincer sa te-nbratisez -
    sa-ti simt caldura sufletului
    bine
    sa iti cunosc al vietii crez...

    sunt onorat de-a ta prietenie
    te simt speciala, unicat -
    tu, Aurelia... esti o Doamna
    ce inima mi-a castigat...
    6.gif8.gif

    Te ador, Aurelia !
    Esti o prietena minunata !
    1939517743?profile=original

Acest răspuns a fost șters.
-->