Uneori îmi caut urmele scurse-n rădăcini,
să le scriu în amintiri.
Tăcerea împrumută vârsta înţeleaptă,
mă căptuşeşte pe interior golul,
trecutul fuge singur înapoi
nimeni nu-l vede,
poartă câteva rămăşiţe sub aripi.
Zilele se deapănă într-un singur sens,
drumurile-s asemenea unor şerpi obosiţi
oasele, zăpezi întubate dincolo de ierni,
pomi înfloriţi pe neaşteptate, ochii.
Numai în braţe pot strânge norocul,
o singură dată
şi sunt mereu atent
să nu mă ocolească.
Pe urma urmelor caut,
un suport pe care să urc încrederea
iar visele,
stele în care încing hore îngerii.

Comentarii