De teamă că un fulger o să'l taie,
Apoi, timid, pe sforile de zmeie,
S-a scurs prin geam, la mine, în odaie.
În odihniri, cu temeri adormite,
Adulmeca parfumul de femeie,
Dar norul ei i-a refuzat ispite,
Şi'n zori, s-a tras, copil, sub curcubee.
Şi gândul ei, ce-adulmeca'n fereastră,
S-a dus cu ceru'n visul de văpaie.
Ploua spre nori şi umbra mea albastră,
De teamă că un fulger o s'o taie,
S-a agăţat de curcubeu cu aţe
Lăsându-şi trupul mort lângă alee
Şi-n legănări stupide de paiaţe
A coborât spre cer, umbrit de zmeie.
în palma mea, arzând, aripi de flutur
Îngenuncheau, a vrajă, în văpaie,
Cerul s-a rupt şi-o ploaie de săruturi
S-a scurs, pe geam, la mine în odaie.
S-a scurs văzând iubiţii din odaie,
Apoi timid, pe sforile de zmeie,
De teamă c'al meu fulger o să-l taie,
Spre zări, s-a tras chiar ceru'n curcubeie.
Comentarii