peisaj de toamnă
eu nu mai ştiu dacă sunt viu,
poate c-am murit demult;
doar umbra mea se lasă grea
prin toamna despletită,
copacii trec pe lângă mine
scuturându-şi din ei ramul,
trec şi stele,
peste lanţuri de tăcere
şi livezi goale de verde
printre frunze parcă dorm,
trec cirezile de nori
peste cumpănă-n apus,
a rămas acolo sus
ciutura cu visuri moarte,
jos, fântâna părăsită,
prin izvoare să ne poarte
drumul nostru pân’ la moarte
şi-un inel de piatră scumpă,
în iluzia pustie,
să ni-l puie peste tâmplă
c-o floare de iasomie
şi-n mormânt frumos de domn,
să ne-astâmpere de somn.
duminică, 12 octombrie 2014
-->
Comentarii
Frumoase versuri!