Venind ca un pelerin risipitor
cu toată istoria pe umeri,
dă semne de înţelept
în genunchi căzând
la fiecare biruinţă
ce-şi face loc în suflet.
În zilele setoase
seminţe de rod seamănă prin cuvânt
ruga
botezând-o cu apă sfinţită.
Încremenind în inima pietrei
putere dăruindu-i de scăpărare,
iubeşte fulgerul focului
ca şi pe cel al apei.
Punând în faţa celui care vede
nevăzutul rotund,
împlinit a rămas şi pe întuneric
în timp ce lumina veghează
arborele vieţii înflorind.

Comentarii
Frumoase versuri!