Adorm, visând o relaţie la distanţă,
reuşind intimitatea unei scoici de melc.
Somnul meu profund
e o parte dintr-un complex program european,
umplut cu rahat şi arome de fistic.
Specialiştii au construit şosele de centură,
pentru inimile şi sufletele noastre.
Pasarele înalte peste minţi
şi izolarea sau sechestrarea sentimentelor.
Dragostea şi Iubirea au devenit
nişte potăi abandonate, eutanasiate
şi adoptate zilnic de noi, prin rotaţie.
Între timp, haite de jivenii comunitare
înfometate şi otrăvite sunt reeducate,
într-un sistem integrat, bine intenţionat.
Eu exersez singur, religia patului mic,
într-o rugăciune scurtă, ca o rovinietă
a drumurilor bune şi închise bine.
Din plictiseala neputinţei,
mă înţepasem şi-mi gustam sângele,
realizând, cât de ataşat eram
de fiara asta, numită: Iubire.
Adorm visând,
plantaţii de nervi la distanţă.
-->
Comentarii