O să vină?! N-o să vină?!
Se întreabă sufletul fără de vină.
Am în piept un mic copil.
Vrea un brad real, alpin,
Sub el daruri să primească
Celor dragi să mulțumească.
Îi sunt mamă, îi sunt tată,
Sunt bunică, câteodată.
Cum îl știu nevinovat
Să-l refuz, n-ar fi păcat?!
Trist om sunt pe dinafară;
Ca-n trecut sărac sunt iară
Și-anul acesta, dar nu-i bai,
O să-împodobesc un pai.
Dar cum paiu-i prea subțire
Greutăți pe el nu ține
Și de râs să nu mă fac
Cât sunt, Doamne, de sărac,
Voi tăia din prun un crac;
Ăl uscat, fără de roade,
Și-așa de pomană șade.
Vai, ce caraghioasă cracă!
Sper copilului să-i placă-
Nu prea seamănă a brad,
Zici că-i jordia din gard-
Important moșul să vie,
Asta-i marea bucurie!
Înzestrat cu-n dram talent
Îl împodobesc atent.
Nuci, în foi de staniol,
Ca să nu le dau de gol,
Învelesc, le-agăț pe ram;
Uite acum și globuri am.
Tot pe ramura de prun
Mere și-o gutuie pun.
Ici și colo, mai în spate,
Spânzur prunele uscate.
Din hârtie creponată,
Cum am învățat odată,
Coșulețe fac cu scame,
Vârf le umplu cu bomboane.
N-am ninsoare adevărată
Am doar fulgi mărunți din vată.
Suflu cald, un fir de viață;
Pomul, parcă prinde viață,
De verdeață ușor se umple
Din călcâi până la tâmple.
Și din lacrimi țurțuri fac;
Știu copilule, nu-ți plac.
Ce-ar fi să renunț la ei,
Și în pom s-agăț cercei,
Sau figuri cu inimioară
Să înșir acum pe sfoară,
Iar pe ramul cel de sus
Punem steaua lui Isus?
Mai așez, legată-n funde,
Și-o ghirlandă de cuvinte,
Replici fără nemurire
Zic eu, pline de iubire,
Peste trupu-i mărunțel.
Spune tu, măi suflețel,
Nu-i așa, că-i frumușel?
Să tot stai pe lângă el.
Iar în seara din ajun
Sigur vine Moș Crăciun.
Poate nu-i dezamăgit
Cum e bradu' împodobit.
Pentru aducere aminte
Îi fac poză, mai înainte.
Însă în vechiul aparat
Filmul, cred, s-a terminat.
Azi n-am poză, asta e!
Așa-s eu, de modă veche.
Veronica Șerban
-->
Comentarii
Deosebit de frumos, prețuire și admirație!