Nu am să-ti mai cer vreodată ce nu-mi vei putea da,
Și nici nu am să te acuz sau să te întreb de ce ai plecat la ea...
Nu am să-ti mai cer cuvinte multe și fără de sens,
Și nu am să te acuz ca nu m-ai înțeles.
Nu am să-ti mai cer cuvinte, gesturi sau iubire,
Și nu am sa te mint spunând ca plecarea ta nu a fost o dezamăgire.
Niciodata nu am să-ti mai cer...
Să plângi pentru mine și să mă învălui în mister.
Nu am să te învinovățesc pentru multe minciuni,
Dar nici nu am să spun ca în viața mea nu ai facut minuni.
Și de se va întâmpla vreodata ca lumea să te învinuiască,
Tu, întoarce-te în lumea mea, și ale mele brațe or să te ocrotească!
Și de vor fi munți între noi si ape, ploaie, vânt și toate,
Caută în inima ta și promit ca te voi salva.
Nu am să-ti mai cer nimic și îți voi da totul, inima îți voi picta
Si de se va întâmpla să nu mai fi acolo, strigă-mă....
Din țărână mă voi ridica să raspund la chemarea ta!
Katherina Andreescu.
-->
Comentarii
Va multumesc mult!
Frumos poem, însă atât de trist. Cu toate astea, ai puterea de a ierta. Deşi ai selectat ideile în versuri de câte patru incercând să o formulezi o imagine cât mai clară a sufletului tău îndurerat, finalizezi cu apogeul iubirii - iertarea. Aş putea spune că lungimea versurilor inegală în fapt, reprezintă sentimentele de durere, serpentinele prin care lacrimi şi suferinţă trec precum o furtună. Felicitări!
Versuri ce exprimă dezamăgirea unui suflet trădat....