Ruptă din coastele mele
o văd cum revine,
bucurie şi durere
în coşul pieptului puse.
Ca o armură elastică
pe toată pielea o simt
cum se mulează
subţire petală visătoare.
Este flacăra violetă
ce m-acoperă cu seninătate,
pune capul pe stele
şi-mi susţine urcarea.
Mirosul ei copt de încredere
îmi va fi pus în palme
şi din memorie se naşte
pasul următor de tăcere,
liberă curgere fără oprire.

Comentarii