calda boare șoptește încet,
ultimele raze colorează amurgul,
pe țărm umblă vântul pribeag,
e plăcută moleșala unei amiezi.
cântecul duios al valului suspină,
alunecă spre mal o discretă unduire,
pe corzi de hafe vântul întristat,
se mișcă melancolic singur în parc.
aud foșnind încet tăcerea,
prin tihna vaporoasă a unei roze,
luminoasă-i liniștea nopții senine,
se trezește înfloritul vânt pe întuneric.
pe cer numai cupole înstelate,
într-o noapte caldă, înflorită,
căntă greierii neîncetat, timid,
nu e decât fiorul a ce eu simt.
când soarele pleacă în noapte,
m-am întors la blândul somn,
vremea se schimbă printre roze,
pe cer o zbatere albă respiră adânc.
în ceasul tainic vestitor de alte vremi,
o toamnă care se pârguie plânce încet,
un oaspete grăbit bate tare la ușă,
acorduri de harfe, geamuri tremurând.
vise printre stele adunate pe cer,
pe un țărm îndepărtat adesea alerg,
s-au scuturat petale de roze,
tăceri atinse de a vântului harfe.
1.09 2019
-->
Comentarii
Felicitări! Meritați o....
http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-ampanie
Frumoase versuri!