Picură picături de iubire şi dor
.
Tu, Îngere al destinului care,
ţi-ai întins aripile strângându-mă în palmele Tale
Din străfunduri să renasc ca un ecou
plutind amândoi "Tu şi eu"
Învăluiţi în mantia misterului
în ameţitorul dans spre treptele Cerului.
Timid, în dorul de zbor, frumuseţi neştiute din zări,
pulsând fior mă cheamă la Cina Dorinţelor,
Spre împlinirea unei Taine în timp
în besna întunericului ca o făclie arzând.
Chemarea, mă atinge în calde valuri de iubire
remodelându-mi firele de viaţă plăpânde.
Rotunjindu-mi sufletul uşor, cu zâmbetul iertării
în secunde alungându-mi amintirea durerii.
Respiraţia tot mai aproape vibrând,
tandrele cuvinte ale revederii, păstrând.
Revărsând peste mine parfumul veşniciei,
îmi şterge trecutul din perdeaua cenuşie
Modelat cu răbdare, de palmele fierbinţi ale Chipului
mă ridici la slava şi mărirea curată a "Fiului".
Pacea din colţişorul de suflet, sentimentul iubirii
mă redă "Nou Născut" la Fântâna Cunoaşterii.
Florile, împletind picături de iubire şi dor,
dă "glas " Cuvântului Luminii
Din Cer, spre Pământ, picurând uşor,
cade peste mine "Român-Popor",
un dor din dorul intruchipat al "Iubirii".
Doamne ajută, Elisabeta.
Comentarii
More Flowers Comments