Un joc de șah e existența frunzei
Ce-ascunde-n mugur fior de iubire
Și în verde o blândă licărire,
Împrumutată din zâmbetul razei.
Acum, se-ncurcă plăcerea de a fi
În ruginiul toamnei din poveste
Ce-i șoptește că nu mai este
Timp și speranță pentru ai săi zulufi.
O frunză palidă adoarme-n iarbă
Lângă o alta care a-ncremenit
Pe solul ofensiv ce vrea s-o soarbă.
Sub pașii din decorul îngălbenit
Răcoarea însămânțează oroare.
Ca un pion, și frunza, încet, moare.

Comentarii