Pioni spre nemurire

Un joc de șah e existența frunzei

Ce-ascunde-n mugur fior de iubire

Și în verde o blândă licărire,

Împrumutată din zâmbetul razei.

 

Acum, se-ncurcă plăcerea de a fi

În ruginiul toamnei din poveste

Ce-i șoptește că nu mai este

Timp și speranță pentru ai săi zulufi.

 

O frunză palidă adoarme-n iarbă

Lângă o alta care a-ncremenit

Pe solul ofensiv ce vrea s-o soarbă.

 

Sub pașii din decorul îngălbenit

Răcoarea însămânțează oroare.

Ca un pion, și frunza, încet, moare.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->