În pletele încărunțite ale trandafirului resemnat,
silabele cerșesc destinului îndurare.
Neputința
și
deziluziile
se amestecă prin prospețimea tăcerii.
E NOAPTEA CUVINTELOR!
Silabele plâng
alunecând pe o fărâmă
din
sentimentul luminii diluate.
În obscuritate
deciziile au sugrumat
mesajul
gândurilor nenăscute încă...
Pentru că-mi pasă,
ascund silabele în haina cuvintelor
din amintirea ce persistă.
Acestea răspund dorinței mele cu lașitate.
Și-n fuga lor
spre nicăieri
cad, dar zâmbesc...
Refugiindu-se în
PIVNIȚA SILABELOR
așteaptă resemnate
ca noaptea cuvintelor
să facă loc,
în dimineață,
dorinței de-a îmbrăca
iubirea
cu eleganța șoaptelor.
-->
Comentarii
in pivnita silabelor
se naste unica alcatuire
de imbinari poetice
prin care
pot sa-mi exprim
a mea iubire...
este magia poeziei
prin care
pot ca sa vorbesc
ca forma
unica de exprimare
ce-ti spune-n taina:
te iubesc...