Nu mă plânge pe mine.
Destui ochi
umbresc această clipă
şi sapa desface
pântecele lumesc,
născându-te.
Cărările poartă
urme de riduri
adâncite pe praf.
Ştergi de pe faţa lutului
licărul înalt,
dezlegi nodul,
semn şi…
atât.
Crengile arborilor ating
creaţia primară.
Comentarii
impresionant! Cate simtiri! Cata eleganta si totodata cat adevar rostit in poemul acesta. Disecandul descopeim istoria vietii, lumina si intunericul, lumina intunericului si intunericul luminii. Felicitari! Vers concentrat si esente tari...
Mulţumesc!
Profund... Felicitări!