Plângere

Nu mă plânge pe mine.

Destui ochi

umbresc această clipă

şi sapa desface

pântecele lumesc,

născându-te.

Cărările poartă

urme de riduri

adâncite pe praf.

Ştergi de pe faţa lutului

licărul înalt,

dezlegi nodul,

semn şi…

atât.

Crengile arborilor ating

creaţia primară.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • impresionant! Cate simtiri! Cata eleganta si totodata cat adevar rostit in poemul acesta. Disecandul descopeim istoria vietii, lumina si intunericul, lumina intunericului si intunericul luminii. Felicitari! Vers concentrat si esente tari...

  • Mulţumesc!

  • Frumos!
  • Profund...  Felicitări!

Acest răspuns a fost șters.
-->