Îmi plânge sângele, şi carnea
Îmi plânge trupul amorţit
E prea târziu de când uitarea
M-a presărat pe-acest pământ.
Plâng lacrimile sugrumate
Iubirea e un plâns total
Aş da, de aş putea, deoparte
Tot răul cel urât, universal.
Mă doare plânsul tău peren
Absorb ei porii de amărăciune
Acum sunt sus, dar în infern
E un moment de viaţă şi înţelepciune.
Epilog:
De plânsul este cu folos
Şi îţi aduce vindecare
Tu plângi mai repede şi mai vârtos
Să îţi aducă-n veci, cea dulce alinare.

Comentarii