Plăsmuiri
Ştefănescu Dumitru-Cristian
În plăsmuiri de zi sau de noapte
Bărbaţii creează în minte femeia
Din doruri cumplite şi tainice şoapte
Din rugi care frig, se aprinde scânteia.
Nu ne oprim, încropim mai departe
Doi ochi prea negri şi trupul firav
Chipul frumos desprins din vreo carte
Ce uşurează un suflet bolnav.
O atingem uşor, pe buze pe pântec
Şi toată vibrează atât de plăcut
Gură fierbinte ce scoate un scâncet
O astupăm, gingaş c-un sărut.
Sânul rotund ne ia şi ne poartă
Departe în ceruri până la nori
Cuprins între palme parcă ne ceartă
Dăruind sacadat mii de fiori.
Stăm în picioare înaintea femeii
Mândrii, ţepoşi că nişte arici
Masculi prea puternici, facem pe zeii
Prea orbi să vedem cât suntem de mici.
Sunday, February 01, 2015
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 10
-->
Comentarii
Mulțumesc
frumos
Felicitari poetului care a reusit sa surprinda micimea...din marimea plasmuirii!
Frumoase versuri!
Frumos!
Lecturat cu placere. Frumos!
Stăm în picioare înaintea femeii
Mândrii, ţepoşi că nişte arici
Masculi prea puternici, facem pe zeii
Prea orbi să vedem cât suntem de mici.
Femeia , fiinţa cea mai iubită ....Minunat poem.,felicitari !