Plăsmuiri
Ştefănescu Dumitru-Cristian
În plăsmuiri de zi sau de noapte
Bărbaţii creează în minte femeia
Din doruri cumplite şi tainice şoapte
Din rugi care frig, se aprinde scânteia.
Nu ne oprim, încropim mai departe
Doi ochi prea negri şi trupul firav
Chipul frumos desprins din vreo carte
Ce uşurează un suflet bolnav.
O atingem uşor, pe buze pe pântec
Şi toată vibrează atât de plăcut
Gură fierbinte ce scoate un scâncet
O astupăm, gingaş c-un sărut.
Sânul rotund ne ia şi ne poartă
Departe în ceruri până la nori
Cuprins între palme parcă ne ceartă
Dăruind sacadat mii de fiori.
Stăm în picioare înaintea femeii
Mândrii, ţepoşi că nişte arici
Masculi prea puternici, facem pe zeii
Prea orbi să vedem cât suntem de mici.
Sunday, February 01, 2015
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 6
Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 4
Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 5
Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 7
-->
Comentarii
Mulțumesc
frumos
Felicitari poetului care a reusit sa surprinda micimea...din marimea plasmuirii!
Frumoase versuri!
Frumos!
Lecturat cu placere. Frumos!
Stăm în picioare înaintea femeii
Mândrii, ţepoşi că nişte arici
Masculi prea puternici, facem pe zeii
Prea orbi să vedem cât suntem de mici.
Femeia , fiinţa cea mai iubită ....Minunat poem.,felicitari !