Nu mai auzisem nimic de iubire.
Într-un depozit militar pentru poeţi
găsisem o reprezentare a vieţii
în origamii din hârtii ordinare,
prevestind întoarcerea viitorului.
Părţile nevăzute ale lunii
le studiam din spatele soarelui;
eu însumi eram lider de pahar,
într-un sinod tihnit de ticăloşi,
la o celebră cântare prin altar.
Ar fi trebuit să mă vezi,
de mine-ţi povestisem puţin...
şi rar.
Auditul scurt
aducea toate acuzaţiile:
dezordinea,
făcea vrăji cu lacrimi,
reţinuse mai multe zile
doar pentru ea pe-un şevalet
şi-şi tatuase 6 şi 5 pe suflet,
plagiatul unei dimineţi dificile.
sursă foto: internet

Comentarii
Mulţumesc mult Lenuş.
Frumos poem!