E frig afară dar îmi place să culeg frunze,
le așez într-un mare bol, sunt toate treze,
Vântul aleargă vesel în curte și mai petrece,
se ascunde printre ramuri, nu vrea să plece.
Merg încet pe al frunzelor covoare groase,
și toamna aleargă printre gânduri frumoase,
Este acum foarte tristă și foarte încruntată,
de Baba Iarna este mereu urmărită și căutată.
Zilele iernii vin și printre frunze se grăbesc,
adesea cu o rază mai rece deseori vorbesc,
Frunzele nucului din curte sunt de frig atinse,
mi-e dor de zilele toamnei calde și frumoase.
Aripile vantului trec mai grăbite printre frunze,
când toamna începe în curte să se machieze,
Își schimbă fața, își schimbă toate veșmintele,
de pe cer dispar printre nori întunecați stelele.
Pe masa mea mă așteaptă liniștit alt calendar,
pe cer mulți nori tare supărați repede apar,
Noaptea de toamnă mi-a învăluit iar sufletul,
în brațele nopții se odihnește acum vântul.
Comentarii