Ploaia

[Elisabeta Branoiu]

 

Pleată albă, boabă de mărgea
Din înalturi tu te nărui
Spre pământ, peste lume
De zbucium nebună!

In timpul grandiosului zbor
Visezi că vei fi apa cristalină de izvor.
Sau o mare, un ocean imens
Valsând în faţa grandiosului Univers.

Dar cu un vaiet prelung, cazi cu durere
Topindu-te lent, rămâi fără putere.
Pe praful nisipului
După chemarea "Cuvântului"
Modelând dorinţa lutului.

Rămâi printre pietrile sfărâmate
Peste crestele albe, înspumate
Din zborul liber, gemând de durere,
Iar şoaptele se pierd în tăcere.

Aici, descoperi cuvântul "Iubire"
Şi redai pământului, fărâma-mplinire
Şi din cunună de lună
Din boltă senină
Redai "Curcubeului" luminile
Cu culorile, în toate splendorile.

Pleată albă, boabă de mărgea
Apă vie, unduioasă
Vibrând prin prelungi picături
Din înalturi, mereu, te revarsă
In adânc halucinant
Legenda drumul sã-ţi arate
Cu sclipiri de diamant!

 

[Elisabeta Branoiu]

Dragele mele, as vrea sa fie chiar asa cum ma laudati! Multumesc din tot sufletul. Doamne ajuta! PUP.

[Camelia C]

Ai o trairi, sufleteasti si spirituale,foarte bogate,Elisabeta! Si multa imaginatie! Mare lucru! Felicitari

[Lenuş Lungu]

Pleată albă, boabă de mărgea
Apă vie, unduioasă
Vibrând prin prelungi picături
Din înalturi, mereu, te revarsă
In adânc halucinant
Legenda drumul sã-ţi arate
Cu sclipiri de diamant!
Superbe versuri...Felicitări!
Cu prietenie Lenuş

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]