mă stropea în rafale, (parcă) cu găleata,
ca la un concurs de tricouri ude. Se vedea
tot prin trup. Mi-am înfăşurat părul
într-un turban încropit
în grabă
dintr-un prosop. L-am coafat
să-mi ascundă sufletul
cât trupul
l-am agăţat pe sârmă, la uscat. Trebuia
să fie martor
la nuntă. La nunta sufletului regăsit
în albastru
stropit de roşu aprins
pe cărări de gând
ale minţii.
30.05.2014, ora 22,18’
-->
Comentarii
multumesc mult Gabriela, o noapte binecuvantata, Marius
Foarte frumos!