Cu urma de vară rămasă-n zi, am aşteptat noaptea
să vânture gândurile, pădurea şi frunzele pe buze
căzute sărutând luna în zborul lor. E toamnă acum.
Sunt dezgolite
ramurile,
crengile,
braţele mele cuprind jocul unui pâlc de stele
călăuze de drumuri (ne)bătute de paşi şi tună.
Auzi?
N-ai teamă. Avem lumina dinlăuntru
şi pe noi ne avem – eu şi sufletul meu.
Plouă.
25.09.2015, ora 23,08’

Comentarii
multumesc din suflet Gabriela, o seara binecuvantata, Marius
multumesc mult de vizita si semn Mihail, o zi binecuvantata, Marius
Atent, am ridicat frunza muribundă, cu teamă să nu-i tulbur ultimul vis