Ne ascundem după perdeaua de ploi.
Pe umerii cerului a vântului căpăstru,
Un cântec melancolic ascultăm amândoi,
Când norii ascund bine frumosul astru,
Refren după refren ploaia rece îngână,
Tremură în tăcere trandafirul la geamuri,
Zâmbești așa frumos și mă ei de mână,
Plouă primăvara printre înverzitele ramuri.
După perdeaua de ploi ne-am ascuns,
Cântecul ploii alunecă pe alte acorduri,
Mâna ta caldă dragul meu m-a atins,
Altă primăvară râtăcește printre amintiri.
Iar vântul rece scapă căpăstrul pe cer,
Se zbuciumă tare ultimele zile ale iernii,
Alergă pe străzile reci, întunecate liber
Simt în suflet mereu căldura mâinii.
Pe cerul nopții vântul scapă iar hamurile,
Mi se lipește de suflet cântecele aceste ploi,
Numai tu îmi dezmierzi privirea cu mâinile,
Uite cum ploaia veselă aleagă după noi!
27.01.2021
-->
Comentarii
Cu aceeași admirație și drag!
Multumesc!