La masă, la o cafea cu ploaia. O priveam
cum tremură de frig sau de frică, nu ştiu.
Era udă toată
şi-mi povestea cum că trebuie
să ajungă în capătul celălalt al străzii.
Stradă udă prea puţin de timp şi nu poate,
n-are timp să-şi alerge stropii pe caldarâm.
I-am promis că o duc eu.
Aveam o haină pe mine,
impermeabilă,
nu pătrundea apa de afară,
o ascund acolo.
Tot merg eu în direcţia vântului,
de gând, la piaţă, să-mi amanetez
clipa, să o pun la murat.Gândeam
că e mai bine să mă plouă dinlăuntru.
Doar ce-mi vopsisem gardul.
12.10.2015, ora 10,59’
-->
Comentarii