Plutire

Plutire


Plutim într-o luntre cu clipe uitate,
când o toamnă la porți se aude în cânt,
cu o ancoră piatră de atingeri furate,
te întreb, ești aceeași, căci eu, tot eu sunt ?

În palmele noaste am avut noi destine,
dorinți de inălțare, prin iarbă cu lacrimi,
lumina-ți mai arde, în gări sau pe șine,
călcată pe verde cu galben din patimi.

Mi-ești visul ce arde mereu al meu trup,
scufundarea în vremea ce în dor ne ascunde,
pe pajiști de flori, sau la margini de stup,
în toamna de galben din sfinte secunde.

Plutesc în speranță, deznădejdea e crudă,
răsăritul mi-e fulger, iar raza suflare,
am căzut dintr-un zbor, în credința mea ludă,
cu drept la iubire, fără drept la iertare.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean frig interior (cybersonet DVII)
Acum 3 ore
postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată
Acum 3 ore
frig interior (cybersonet DVII) prin Cronopedia
Acum 3 ore
Ioan Muntean a comentat la postarea de pe blogul Ioan Muntean belly dance (cybersonet DVI)
Acum 3 ore
Mai Mult…
-->