Ce destin crud, fatidic am avut
Să pot, aş reîncepe totul de la început
Sufletul să- l inund cu valuri de iubire
Uitând rapid tot ce înseamnă amăgire.
O caldă primăvară iar bate la poartă
Dragostea, dulce licoare fermecată
Pândeşte-n umbră ca un magic vânător
Vânatul, inima s-o’’ anestezieze” cu dor.
În nopţile albastre visez că întâlnesc
Iubita tandră ce are chipul îngeresc
Ne iubim sălbatic pe un pat de flori
Uit neagra tristeţe, mă cuprind fiori.
Retrăiesc momentul plin de încântare
În zori mă trezesc din scurta visare
O mare iubire e acum doar amintire
Mă simt părăsit, ce dezamăgire.
Asta-i Karma noastră, să ne despărţim
Poate in altă viaţă cuplu o să fim!
-->
Comentarii
Mulţumesc Lenuş !
Frumos poem