***
"Si vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se intampla de la sine…”
Plutesc in deriva pe marea buzelor ce se vor sarutate .
Nu vad nimic in jur dar stiu .
Stelele lucesc bolnave , tremurande pe intinsuri necuprinse , indiferente .
Gandul , ca un mare semn de intrebare , sta infipt ca o stanca golasa , ca o speranta vaduva , ca o romanta uitata pe un colt de iubire , ca o vioara fara arcus…
In glasul viorii suspina ingerii .
Pe clapele pianului danseaza lacrimile .
In tanguirea trompetei e flacara Bibliei .
In pantecul copacilor scancesc mugurii .
In tremurul mainilor vibreaza patimile .
In vremea cand muzica se adresa numai lui Dumnezeu
sfintii erau someri ,
oamenii nu aveau nevoie de ochi ;
Vedeau lumea cu inima !
-->
Comentarii
Frumos poem!