Poem

POEM

Nu risipesc nici zâmbete nici versuri
nu spun nici lunii dorul meu în șoapte
vreau doar să afli, tu niște-ntelesuri,
să le clădești cetate-n miez de noapte.

Vreau să-nțelegi că nu-mi port ca robie
iubirea mea credință luminată,
nici nu-i blestem ce vreau ca să învie,
ci apă vie, schingiuită piatră.

Iubirea mea-n cuvinte eu am spus
ca foc nestins, suspinul...depărtarea,
am glasuri și în ochi și-n dor de spus
să îmi rostesc cuvântul cât e zarea.

Iubirea n-am s-o las în veci uitării
din două inimi, eu voi face una,
ne vom iubi și-n taina înserării
și vom tăcea când vom vorbi cu luna.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->