Toate corăbiile-s plecate-n larg
se pierd îndepărtate-n mări
în seara când copacii şi izvoarele tremură
şi bronzul clopotului plânge-n turn
Salcâmii albi pe marginea căii ferate
se miră cum călătoresc păsările,
trec trenurile şi despică noaptea
luna coboară prin pădurile de plopi.
Singur în noianul de întâmplări
înţeleg durerea corăbiilor negre,
singur adun bucuriile şi întristările
lăsate la plecarea din porturi.
Luna s-a oprit lângă mal
visez de emoţie
clipa dăruită de cer,
pe fluviu s-alunece corăbiile-n mare.
se pierd îndepărtate-n mări
în seara când copacii şi izvoarele tremură
şi bronzul clopotului plânge-n turn
Salcâmii albi pe marginea căii ferate
se miră cum călătoresc păsările,
trec trenurile şi despică noaptea
luna coboară prin pădurile de plopi.
Singur în noianul de întâmplări
înţeleg durerea corăbiilor negre,
singur adun bucuriile şi întristările
lăsate la plecarea din porturi.
Luna s-a oprit lângă mal
visez de emoţie
clipa dăruită de cer,
pe fluviu s-alunece corăbiile-n mare.
-->
Comentarii
Isi lasa ancorele grele sa cada una cate una,
Asa cum fiecare parca si-ar ingropa cate un mort!...
Sosesc cu panzele umflate,
Ca niste sanuri de femeie
Pe care-o buza patimasa le-a-nvinetit de sar utari,
Si parca-aduc cu ele toata splendoarea vechilor serbari
In cinstea lui Neptun —
Temutul stapan al Marilor Egee.
Sosesc din larg, misterioase,
Ca niste semne de-ntrebare...
Nu stim din care fund de lume —
Din rasarit,
Sau din apus —
Dar stim ca ori de unde pleaca
Ne-aduc vesti noi si-ndestulare...
Sosesc corabiile...
Vino,
Sa le-ntrebam ce ne-au adus!...
Autor: Ion Minulescu
Poezia SOSESC CORABIILE de Ion Minulescu
Spre care tar m le-o duce vantul?...
Ce porturi tainice,
Ascunse cercetatoarelor priviri,
Le vor vedea sosind manate de dorul tristei pribegiri?...
Ce valuri nemiloase,
Maine,
Le vor deschide-n drum mormantul?...
Pornira cele trei corabii, purtand in pantecele lor
Gramezi de aur,
Chihlimbare,
Smaralde verzi
Si-opale blonde ;
Iar sus, pe bord,
Tristetea-acelor romante vesnic vagabonde,
Cantate,
Azi, in drum spre Poluri,
Iar maine-n drum spre-Ecuator!...
Pornira cele trei corabii...
Si-abia se mai zaresc —
Se-ngroapa
In golul zarilor patate de violetul inserarii ;
Iar albul panzelor intinse,
In cenusiul departarii,
Zideste trei mausoleuri in care dorm cei dusi pe apa.
Pornira cele trei corabii...
Si-n urma lor ramase portul,
Mai trist ca muntele Golgotei insangerat de-un asfintit,
Si-n urma lor,
Pe cheiul umed,
Un singur albatros ranit
Mai sta de paza,
Ca Maria,
Venita sa-si vegheze mortul!...
Autor: Ion Minulescu
Poezia ROMANTA CELOR TREI CORABII de Ion Minulescu
drumuri lichide leaga tarmul meu de intoarcerea lui
o lumina discreta bate in fereastra tacerii
batranul corabier si penelopa
dragostea lui
asculta inca prin mine smaraldul egeeei
urca-n itaka umbre
albe de cer
ma elibereaza de singuratate