Brațele noastre miloase
Fostele ramuri sfioase,
Răstignite-n reci carcase
Cad în alb de doruri arse,
Curg pe lângă trup în drum
Sub ninsori, caută în scrum,
Din cenuși sorbind parfum
S-ar întoarce în coajă fum
Mai adânc, în rădăcină
Răscolesc, foc să-ntrețină
Prin argilă, greu suspină,
Pe sub verde prind să vină
Să se îmbrace în lumină.
Din iubirea lor divină
Trup din trup cu foc animă,
Oarbe patimi mai alină
Pe tulpina - o ruină –
Înfășate-n olandină,
Frici mărunte vin să-i țină
De urât într-o rutină.
-->
Comentarii