poem de dragoste
motto
“Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.”
Blaga
pribeag sunt fără tine, femeie,
ca un pom în furtună,
înveleşte-mă cu dragostea ta
şi apără-mă de viscolul vieţii
sunt cel mai singuratic suflet,
aş vrea să mă-mbăt, să dărâm
orice vis ce se cuibăreşte
în inima mea, orice altar barbar
ce-mi aruncă pocalul în haos,
se sparge de cer un corn de lună
când râzi tu şi noaptea devine
poveste care-şi întinde clipele
pe linţolii bucolice sub ţârâitul
gingaşilor greieri.
cu genele tale lungi strângi
cu privirea seninul cerului albastru
şi mi-l faci cadou într-un poem de dragoste.
.
duminică, 16 august 2015

Comentarii