Reuşisem să dezvolt o formă de rezistenţă
combinată cu nepăsarea mersului înainte,
faţă de orice formă de autoritate.
Probabil un soi de aroganţă...
orice evadare din ea era contra cost.
Am uitat să vă salut...
să mă prezint!?
Tatăl meu...a desăvârşit descântecul.
Eu fiind cobaiul lui fidel.
Mi-a dat chiar o soluţie pentru menţinerea puterii.
Se ruga mult la icoana sau pictura
unui bărbat ce nu se prea întorcea
cu faţa la noi.
Era icoana supremă!
Zilnic era vizitată de toţi vecinii.
Când plecau ei,
bărbatul se-ntorcea... lovindu-se peste gură,
atât cât să-şi spargă balonul de gumă.
Pe mama n-am văzut-o plângând.
Când aveam febră, mă legăna
făcându-mi cruce cu apa dintr-o cană,
îmi cânta cântecelul ăsta şi-mi trecea:
„eşti făcut din cele mai frumoase flori
pline de fluturi de toamnă”
sursa foto: internet
-->
Comentarii
Mulţumesc frumos Prinţ al dulciurilor!
Elena şi Aurora... mulţumesc mult pentru gândul bun lăsat mie. Îmbrăţişări cu drag.
O mică bijuterie născută sub mantia toamnei...
Felicitări!
.
Aurora, cu drag
Un poem cu metafore bine împletite! felicitări!!
Lenuş... mulţumesc pentru Zâna Bună a Cafelei dar să ştii că şi eu sunt Prinţul Bun al Dulciurilor.:)
Îmbrăţişare!
Mulţumesc mult Lenuş... am adus o cafea din frunze aduse din pomul vieţii :) cu drag. Îmbrăţişare!
Concursul este valabil doar pentru membrii Clubul cafeneaua literară.
http://clubulcafeneaualiterar.ning.com/blog/concurs