E atât de multă singurătate în noi
Doar poezia este locul în care te regăsesc
Când cauți cărarea către casă,
Iar soarele luminează chipul
Mă întorc mirată în timp
Pe pajistea plină cu maci, în zori
În foșnetul de iarbă
Și cântec de privighetori
Scriu o slovă, despre voi
Copii ai sufletului meu, alinarea vieții
Așteptând în prag chipul vostru drag
Rândurile mele, veșnicia gândurilor
Ridic ochii la cer și văd
Necuprinsul șirag al stelelor
Un dulce fior, un soare blând răsărind
Mângâierea zefirului din depărtate universuri
Poem închinat timpului,
Umplând singurătatea clipei
Am înțeles într-un târziu cântecul vieții
La o răscruce de drumuri într-o iubire fără timp
O lacrimă ca o mângâiere de vânt
Când apusul va coborî în zare...
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Comentarii
Vă mulțumesc mult!
MINUNAT!