Sărbătoarea Sărbătorilor
Îți spun un secret, dar să nu plângi Doamne,
unora nu le priește primăvara asta
mult prea adâncă și cumplit de pătimașă în luna lui april,
când, uite strada cu uși și ferestre închise încă doarme
după ce amurgul s-a transformat în noapte,
iar mamei, la umbra brusturelui, i-a năpădit cimbrișorul pieptul.
Doar pe cuvertura pe care s-a dus adormită mama
lângă îngeri, după ce a promis că se întoarce a treia zi,
e mereu primăvară, niciodată iarnă;
și atâta viață e acolo că nu-mi vine să o scutur
cum vântul scutură petale din corcodușii bolnavi de înflorit.
În dimineți încercănate de nesomn
sunt mulți în mine și toți plini de greșeli, plini de regrete
încep să nu se mai îndoiască de iubirea
ce o port pentru Cel ce vine
în acest spațiu însetat de minute de duioșie,
de secunde încărcate de întâmplări de bine,
vor să devină veșnicie prin trupul Lui,
nicidecum rană adâncă de cuie.
Timpul îmi poruncește să mă înclin.
Fără îndoială, îi tot spun mamei,
în lumea asta de-a pururi frumoasă
Soarele nu și-a pierdut strălucirea, încă are obrajii rumeni;
nici lumina nu s-a sfârșit, încă îmi arată calea spre mâine.
Pe cer încă mai am o lună gânditoare ce fuge mâhnită
să se ascundă rușinată ca o fată mare de soare
prin mușchiul pletos cu iz de verde,
devenit adăpost pentru carne și os,
și o mulțime de stele mai am
de care îmi așez visele fără distanță între ele.
Chiar dacă, printre degetele impregnate cu rouă
încă îmi alunecă timpul din pieptul meu, Doamne,
printre crăpăturile buzelor să nu dispară dorința
expir speranță fără pauză, fără teamă, fără întrebări,
reușesc să vânez un mic sentiment, ca o pradă slabă,
să-mi astâmpere foamea de adevăruri limpezi,
să-mi însenineze sufletul,
să nu ajungă uitarea la El, dătătorul de viață.
De Sărbătoarea Sărbătorilor
din casa noastră caldă cum e pâinea, arunc hainele de doliu,
îmbrac cămeșă albă, curată, iar tata poartă pălărie nouă;
ne vorbește în șoaptă despre cum se deschid cerurile divine,
apoi mut te cere pe tine, mamă. Oare, cere prea mult?!
Ca pe Dumnezeu te așteaptă să vii în noaptea asta minunată
cu fiul Său ales dăruitorul Hristos, învingătorul morții,
oaspete să ne fiți la masă, să ne îmbrățișăm,
să nu ne mai plângă nici rănile vechi, nici cele proaspete
căci, într-o sfântă și firească iubire cu mâna Lui dreaptă
ne va împărți pacea, lumina, haina lui cea nouă
și de astă dată.
Veronica Șerban
Comentarii
Hristos a înviat!