I
Pasii tacuti ai linistii interne s-au deshidratat .
In mine zace-acum (poate dintotdeauna ?!) ceva ciudat :
Un ciclon evoluind rapid spre tarimuri
Nepatrunse . Poate nici de mine . Albe drumuri....
Stau intins in pat si veghez . Cerul , camera...pe mine...
Creierul meu uita parca , infiorat de destine , atitea destine ,
Oboseala de zi cu zi , adunata in cantitati imense .
Uita , hranindu-se cu vise interzise , si dense . Dense...
Caci cum pot fi ele altfel decit "interzise" ?!?...
Ea nu-mi da nici voie , nici ragazul necesar , sa gindesc
La lucruri atit de ispititoare , necum sa le mai iubesc .
Autoritatea ei e fara margini si fara egal . O simt
Plutind . Prin mine , peste mine , cu mine....ca un vint .
Creierul meu uita , dar uita intre gratiile de aur ale
Autoritatii ei . Si visele sint din ce in ce mai pale . Pale...
Si totusi , ma intreb daca visele pot muri ?!?...
Lupta dintre creierul meu si sufletul meu (sprijinit
In ascuns , sau pe fata , de ea) a fost dintotdeauna infinit
Ocean , in plin zbucium . Cautindu-si din ce in ce mai disperat
Maluri ipotetice , maluri legendare sau...care n-au existat !
Un ocean paralizat intre forta adevarului care
L-ar absorbi , ca pe o imensa picatura inutila de visare ,
Si forta paradoxului viu , care ar identifica nebanuit
Propria-i ciudatenie inexplicabila , liman gratuit .
Fara sa mai pun la socoteala si valurile...
De cele mai multe ori , de fapt de foarte multe ori ,
Sufletul meu rebel a cistigat lupta . Si a pierdut . Nori...
Sa fie , oare , toti oamenii , cu suflet , singuri ?!?...
Ea . Ea e singura care , sincer vorbind , nu m-a dezamagit
Niciodata , nu m-a izgonit niciodata , nu a trisat , nu a mintit .
Prietenia noastra a inceput cind eram mic , poate
Prea mic . Nu stiam prea bine cine , ce este sau ce-as scoate
De la ea , dar am simtit ca alaturi de ea e...bine...
Si-atunci , unicul meu destin a parut incarcat de destine .
Apoi s-a intimplat ca , de multe ori , sa ne certam .
Sa ne spunem cuvinte grele , sa ne indepartam...
Dar nu puteam rezista mult in afara autoritatii ei
Tandre . Ea mi-a fost scoala , adevar , biblie si zei .
Nu puteam sta in afara grijii ei materne pentru suflet ,
Pentru sufletul meu . Ea m-a nascut a doua oara . Ca poet...
Sa fie , oare , blestem sau binecuvintare SINGURATATEA ?!?......
*versiune prelucrata in 1985 dupa versiunea originala , scrisa in 1982 si 1983 (n .a .)"
II
Pasi infiniti se pierd
Pe buzele tale,
Romantici ca
Roua sarutarii tale,
Aidoma unor vechi
Poeme eminesciene.
Rosesc sub buzele tale.
Ce-i iubirea?!? E o
Dragoste care nu se face,
E o stare care nu se lasa rostita.
Furtuna ascunsa, ca
Privirea inocentei tale.
Gravitatea iubirii e rosie.
Ca si umorul sau.
Junioarea din tine lasa
Loc, in fata mea, Femeii.
Muncesc in timiditatea mea
Naiva,aidoma unui ideal intr-o
Ogiva de speranta. Si TU?!?
TACI. Si ma iubesti. Si cu dragoste.
Pasi infiniti se pierd
Pe buzele tale...
( III )
...."Fulguieli divine de soapte
si dezmierdari imi ning
sufletul buzei.Sint ars
de sideralele tale buze.
Si tu taci.Tacerea ta
geme in mine ca un cor de
ursitoare,ca un copil
inginindu-si lacrimile
cu frica.Si ma privesti.
Privirea ta muta,flaminda,
stinghera,ascunde in ea tot,
absolut tot analfabetismul
dragostei tale de fecioara.
Iar eu,pingarind cu mina
gestului meu candoarea
privirii tale,solfegiez alintul
meu patimas pe ochii tai
incremeniti in mirare si asteptare,
pe parul tau,pe gitul tau
gingas ca o metafora a lebedelor
venetiene.Si tu?!Imi ranesti
palmele atingindu-le.Un fior
fluiera si suiera prelung prin mine"....
Si cad.
Nu mai suport povara
Amintirii tale...
....Sint SINGUR!.......

Comentarii