Motto: „Dacă florile și-ar dărui oameni la fel cum oamenii își oferă flori, de unde ar fi tăiați oamenii?” — Nichita Stănescu
Nu acum, meştere, timpul încă nu-i copt,
mai târziu vino,
după ce mă desfac de acest drum din pustiu,
să mă rupi, să mă tai şi dacă nu îţi va fi greu,
din tot ce am fost stivă eu să ridici o colibă.
Găseşte, Tu, un petic întunecat să-l străbată
o limbă de lumină, căci, oricât aş fi de bogat
nici(de)cum nu îndrăznesc să îţi cer un palat
să ridici din grămada de nisip şi acela la stradă;
caută un loc numai de tine ştiut, neumblat,
pentru o căsuţă mică cu un singur iatac,
iar toate laturile împrejmuieşte-le cu cerdac.
Un fel de prispă, aşa, nu mai mare decât palma ta,
de unde depărtarea în ochiul cercetaşului
să se vadă altfel la vremea răsăritului.
De jur împrejur să întindă cât loc o avea
rochiţe, cămeşe albe de nea, volbura.
Iar pe oasele stâlpi în care răşina precum sângele izvorăşte
să urce visele şi-o dorinţă prin iedera încâlcită până izbândeşte
s-ajungă sus la mansarda acoperită de muşchi pletoşi şi jucăuşi,
peste alţii cafenii ca tăciunii, sub lumina oacheşă a lunii.
Milă fie-ţi de cel tăcut, casa da-o unui culbece,
de pomană dă-o, mai mult;
el nu priveşte-n urmă la timpul ce-i trecut,
îndură-te şi lasă-l să-şi ducă traiul şi alte doruri în ea
într-un post prelungit din geroasele ierni sub o stea.
Lasă-l să poarte singuratecul, agale, mai departe
şi crucile de la mine rămase, nepurtate în spate
pe tărâmul acesta dar nici pe altul străin
din lipsă de timp, din momente de criză, destin;
să i le dărui cu încredere să le târâie, într-o basma;
fără să sângereze în lama ascuţită a vieţii le va duce cumva.
Meştere, mai ai timp berechet să mă tai din buchet.
Hai, până atunci să schiţăm împreună acest proiect;
vom merge la târg să cumpărăm cerneală şi hârtie, o coală.
Printre lacrimi de ceară îţi voi scrie poemul de seară
cu fericirea în ochi că viaţă încă îmi umblă pe sub scoarţă.
La ce bun să fii inuman, te întreb, iubitorule de lut?
Aceasta va fi lucrarea noastră de debut.
Veronica Şerban
-->
Comentarii
Şi mai am de mulţumit, celor care m-au citit:,Gabriela Mimi Boroianu, Mihaela Moşneanu, Anişoara Iordache, Mihai Ștefan Arsene, Ioan Muntean, cu urarea să trăiască, să poftească să citească!
Aurelia, urmează. A spus totul într-o frază.
Mulţumesc suflet şi ţie, de popas la poezie!
Florin, primul care a venit, primul care a citit, primul care a apreciat.
Mulţumesc cu sufletul curat!
Lasă-l să poarte singuratecul, agale, mai departe "
De preferat... "singuratic" )))
Vers alb reusit!