poemul iluziei

Iluzie, o, curtezană, cu mâini subţiri şi-ngălbenite,
Cu părul negru ca o noapte dintr-un îndepărtat fiord,
De ce privirea ta vicleană, spre gândurile-mi adormite
Tu o apleci, şi-n sânge îmi torni parfumuri otrăvite?
Nu vezi că sufletul meu geme şi plânge în prelung acord?

Sărmană, tristă călătoare, mereu mă minţi, mereu te-aş crede
Şi ochiul meu, gata să vadă ce numai ochiul minţii vede,
Se-apleacă, obosit, pe visul ce, parcă, nu vrea să ia viaţă,
Şi, sus în cer, se strânge-un laţ al vieţii noastre de paiaţă,
Născută dintr-un ou de gâscă, sperând că-i oul unei Lede.

Te voi ucide cu speranţa, că întro blondă-ntruchipată
Vei coborî dintre himere, cu pas felin, cu pielea mată;
Mă vei iubi cu disperare în două nopţi lipite-ntruna
Şi-n colier de vise clare eu voi topi, iubind, şi Luna
Va strânge ochii din pudoare şi vei dori... încă o dată!

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • 1297093464vau7klq.jpg

  • Iluzie, o, curtezana cu maini subtiri si-ngalbenite
    Cu parul negru ca o noapte dintr-un departat fiord
    De ce privirea ta vicleana, spre gandurile-mi adormite
    Tu o apleci, si-n sange imi torni parfumuri otravite?
    Nu vezi ca sufletul meu geme si plange in prelung acord. Smile.gif 41.gif

     

    1939390006?profile=RESIZE_1024x1024

     

     

  • Te voi ucide cu speranţa, că întro blondă-ntruchipată
    Vei coborî dintre himere, cu pas felin, cu pielea mată;
    Mă vei iubi cu disperare în două nopţi lipite-ntruna
    Şi-n colier de vise clare eu voi topi, iubind, şi Luna
    Va strânge ochii din pudoare şi vei dori... încă o dată!

    Un poem deosebit de frumos, felicitări !

Acest răspuns a fost șters.
-->