Cu părul negru ca o noapte dintr-un îndepărtat fiord,
De ce privirea ta vicleană, spre gândurile-mi adormite
Tu o apleci, şi-n sânge îmi torni parfumuri otrăvite?
Nu vezi că sufletul meu geme şi plânge în prelung acord?
Sărmană, tristă călătoare, mereu mă minţi, mereu te-aş crede
Şi ochiul meu, gata să vadă ce numai ochiul minţii vede,
Se-apleacă, obosit, pe visul ce, parcă, nu vrea să ia viaţă,
Şi, sus în cer, se strânge-un laţ al vieţii noastre de paiaţă,
Născută dintr-un ou de gâscă, sperând că-i oul unei Lede.
Te voi ucide cu speranţa, că întro blondă-ntruchipată
Vei coborî dintre himere, cu pas felin, cu pielea mată;
Mă vei iubi cu disperare în două nopţi lipite-ntruna
Şi-n colier de vise clare eu voi topi, iubind, şi Luna
Va strânge ochii din pudoare şi vei dori... încă o dată!
Comentarii
Iluzie, o, curtezana cu maini subtiri si-ngalbenite
![41.gif](http://i925.photobucket.com/albums/ad93/ucsycybersmiley/41.gif)
Cu parul negru ca o noapte dintr-un departat fiord
De ce privirea ta vicleana, spre gandurile-mi adormite
Tu o apleci, si-n sange imi torni parfumuri otravite?
Nu vezi ca sufletul meu geme si plange in prelung acord.
Te voi ucide cu speranţa, că întro blondă-ntruchipată
Vei coborî dintre himere, cu pas felin, cu pielea mată;
Mă vei iubi cu disperare în două nopţi lipite-ntruna
Şi-n colier de vise clare eu voi topi, iubind, şi Luna
Va strânge ochii din pudoare şi vei dori... încă o dată!
Un poem deosebit de frumos, felicitări !