poemul meu se pierde-n toamnă
poemul meu
se pierde-n toamna
ce-și scutură frunzele
pe umărul munților,
apele curg în eternitate,
buciumă codrul,
e vremea nunților.
cântă Iancu
din șapte fluiere,
peste Carpații noștri
de dor,
se-aude doina
prin Apuseni,
toamna copacii
nu mor.
poemul meu
spre stele zboară
curg rimele
ca apele-n prund,
se-aude buciumul
a câta oară
jelind durerea
din joc secund.

Comentarii
ADMIRATIE!
Vă mulţumesc tuturor pentru aprecieri.
Recitit cu multă plăcere. Stimă
Frumoase versuri!