Sunt poetul anonim
în poezie
Aş vrea,
să-Ţi compun.
Cât de frumos eşti
Dragul meu,
şi cât de bun!
Dar, zborul meu
nu poate trece
dincolo de noapte
să auzi a mele şoapte
şi cuvintele-mi lipsesc.
Nu ştiu să-Ţi scriu
cât de mult Te iubesc!
Sunt numai o bucăţică de lut
călită prin dureri
prin ceaţa densă de pe drumul
început mai ieri
şi până unde se termină,
paşii mei la masa de tăceri.
La fiecare trecere ascult
cum clipele dor.
Şi pentru Tine, Iubitul meu
am învăţat de multe ori să mor !
Sufletul poetului
nimeni nu-l ştie.
Cuvintele nu-l pot descrie.!
Numai când poetul plânge...
din lacrimile prinse în palme
se naşte o poezie.
Abia atunci,
întristarea lui
se transformă... în mare bucurie.

Comentarii
Multumesc, Domnul Dan, sunt onorata de vizita d-stra! Va doresc inspiratie frumoasa si numai realizari. Doamne ajuta!
Numai când poetul plânge...
din lacrimile prinse în palme
se naşte o poezie.
Citit cu plăcere !