Poetul cerului

Plângeam la margine de zi
Cu sufletul de dor albit
Când recitându-mi poezii
Noaptea în tine mi-ai robit.

Mi-ai prins în păr un busuioc
Din neguri când ai coborât
Iubirilor le ești proroc
Căci visu-n vers l-ai zăvorât.

Tu ești poetul visător
Cuvintele bat alb în tine
Ca niște clopote ce mor
Reverberând în piept la mine.

M-ai învelit în vers duios
Să îmi înseninezi privirea
Dar chipul meu cel luminos
În tine a trezit iubirea.

Și macii-au înflorit albastru 
Oprind un timp din drumul lui
Ca devenind femeia astru
Să-mi fii poetul cerului!

de Gabriela Mimi Boroianu

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulțumesc din suflet! Mă onorează comebtariul tău.
  • ,,Și macii-au înflorit albastru 
    Oprind un timp din drumul lui
    Ca devenind femeia astru
    Să-mi fii poetul cerului!"

    Gabi, primeste sincerele mele felicitari!

Acest răspuns a fost șters.
-->