Poezia, animal de pradă

Poezia, animal de pradă

pândeste,
prinde clipa,
se năpusteşte…

camera
devine ghioc
auzul nu mai prinde decât vuiet
de mare,
de vânt,
de cuvânt

pe trup
îţi înfloresc stigmate
sângele
miroase a fân, şi
mărul
devine iar
“frumos şi bun la gust”

eşti prizonier,
un minotaur blând,
îndrăgostit de labirintul său
şi fiecare vers
e-un pas
spre muntele-tron
pe care veghează,
solar,
leopardul zăpezii

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Multumesc, Mihaela!

    Cu drag,

    Anca

  • Multumesc, Delia, pentru trecere si semn!

    Cu drag,

    Anca

  • Niciodată n-am privit poezia ca pe un animal de pradă dar în poezia ta, este posibil la modul frumos. Cu preţuire...

  • Foarte frumos

Acest răspuns a fost șters.
-->