Ai fost parte din mine şi tu m-ai iubit,
Suflet paşnic tu mereu m-ai ocrotit.
Iubirea, o adiere în sufletele noastre,
Pleacă şi timpul spre zările albastre.
Nici rubine, doar scânteile unei iubiri,
Ne vom regăsi cândva în multe amintiri.
Aş vrea să mă îmbrac cu a ta iubire,
Inima să nu o simt, să bată în neştire.
Tu să fii a mea eşarfă pe corpul meu,
Să simţi cum sufletul vibrează mereu.
Între mine şi între tine nu este sfârşit,
Ne contopim cu cerul unui asfinţit.
Că anii trec … mie nici nu-mi pasă,
Am încă mulţi trandafiri roşii pe masă.
Într-un trup mic sufletul tare se zbate,
Pe cărarea tăcerilor merg mai departe.
Adorm deseori fredonând încet un cânt,
Mă trezesc când la geam bate un vânt.
Răscolesc cu privirea departe în zare,
Pe cerul nopţii străluceşte Carul mare.
Tu taci şi te ascunzi în visurile din zori,
Când deschid ochii văd patul cu flori.
Am fost parte din tine şi mult te-am iubit,
Scriu multe rânduri despre un alt asfinţit.
Văd privirea ta senină dar şi îngândurată,
Ţi-aş da din căluşul palmei să bei câteodată.
Cu iubire şterg orice cută, orice întrebare,
Îţi mângâi sufletul cu iubire când te doare.
Nici secundele nu îndrăznesc să clipească,
Cuvintele sunt multe…vor doar să iubească.
-->
Comentarii