Să-mi rupă vraja
(Terțină)
Când soarele crapă zorii pufoși,
Roua se-ntinde spre storul albastru,
Visele-aleargă din ochi somnoroși
Pe cai prinși în coame de alabastru,
Să zburde-n inimi, să facă popas,
În ziua senină, ca un sihastru.
Iubire s-adune în tainicul ceas,
Luna să toarcă-amintiri în fuioare,
Cu-a mea iubită să stea la taifas.
Să-i mângâie dulcea-i față de floare,
S-alunge tristețea, și tunet, și nor,
Să ne aducă pe veci alinare,
Să-mi rupă vraja – iubirea din dor!
E. M. 14-02-2016
Comentarii
Mulțumesc, Lenuș! Am încercat și acest gen de poezie cu formă fixă și mă bucur că ți-a plăcut!
Prețuire!