Poezie, poezie, mulți te scriu, mulți te citesc,
Coala albă de hârtie, se așterne-așa firesc –
N-are nici imunitate, nici ochi ageri să discearnă,
Scrisului cu greutate, să-i de glas, ușor să-l cearnă,
Sufletul să încălzească, spiritul să-nnobileze,
Decelând mierea de iască, operele, de fofeze;
Mulți te scriu și te curtează, dar puțini te cuceresc,
Unii chiar te agresează, muzele își siluiesc
Invocând adesea Cerul, harul ce li-i dăruit,
Ce umple cu vârf panerul, plin cu fructul otrăvit,
Sau banalități de care, sunt sătui și dumnealor,
Cu-o viteză uimitoare, le aștern cu-atâta spor.
Nu contează dezacorduri, lipsa lor de logică,
Scriu cu magice resorturi – foamea-i patologică,
Soră cu grafomania, (vrea și ei să se exprimă),
Promulgând și tirania, „poeziei” fără rimă!
Prozodia-i prea vetustă, iar sintaxa e la fel,
Calea spre poem e-ngustă, raftu’-n librării – un țel;
De ai notorietate, poți să scrii orice dorești,
Darul spre posteritate, stai tu, să îl chibzuiești?!
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos!
FELICITĂRI!
Cu bucuria lecturii,
Aurora
Probabil fiindcă asta-i trendul, stimate domnule Stan!
Scrie versuri multă lume
Înșirând cuvinte, o mie.
Dar nu știu de ce se spune
Că au scris o poezie ?!
http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/tratat-despre-poezie-i-arta-p...
Mulțumesc, doamna Ciubotariu! Prețuire!
Felicitări mii!