octombrie
Octombrie a mâzgălit
cerul cu tristețe,
din bolta rotundă a toamnei
a căzut o secundă în gol,
vreau să prind vraja ei,
triunghiul cocorilor
și țipătul lor,
ceață de zinc,
lapte subțire ce curge din cer,
timp funerer,
ca un mormânt
închis cu grilaje.
sâmbătă, 7 octombrie 2017
vise de toamnă
visele erotice umblă prin noi
în nopți de nesomn,
aprind flăcările pletelor
bătute de vântul toamnei
și ochii incendiați de stele
din care răsar dorințe,
ce se pierd în întuneric.
zilele mor brusc după coline,
caut ceața pădurilor
care-mi fug din memorie,
adorm obosit pe șoaptele ploii
și cerbii umblă prin somnul meu,
răscolindu-mi visele,
undeva în zare se zăresc zăpezile,
sidef strălucind
în amurguri târzii.
noaptea la lumina lunii
o magnolie plânge
ucisă de primele brume;
un plâns de toamnă
lăsând zarea goală
ca un surâs pustiu.
duminică, 1 octombrie 2017
rătăciri
Luna e tăcerea nopții
și eu calc pe umbra ei,
mă ridic în zări albastre
printre stelele-scântei.
Pipăind în inefabil
dau de lunga depărtare,
în artera dimineții
caut singura cărare.
Rătăcesc adesea drumul,
mă întorn la capul lui,
căci așa am fost prin viață,
un Sisif al dorului.
Vine iar frigul din nord,
toate mi se par străine,
iar am un atac de cord,
când văd iarna care vine.
Totu-i înecat în ceață
timpurile îmi sunt seci,
într-o lume care-ngheață,
suntem pedepsiți pe veci.
Farisei cu false chipuri,
în velurul lor de rut
sunt experții în tertipuri,
bând cafeaua cu năut.
În regatul de huzur
mi se pare un măcel
aici mor oamenii-n jur,
totul este paralel.
Luna bate-n nopți târzii
Peste necrofori și târfe,
În balans de tirizii,
Răspândind mereu la bârfe.
vineri, 8 septembrie 2017
de ce să mai dăm timpul înapoi?
de ce să mai dăm timpul înapoi,
când drumurile vieții toate curg,
spre cumpăna bătrânului amurg,
de ce să mai întoarcem alte foi?
de ce să înviem cugete stinse?
să ne apară amintiri sub pleoape
să facem lacrima șiroi de ape,
când inimile noastre sunt învinse.
mutați-vă cu toții singuri lacul
în visurile voastre din trecut,
pe care le-am dorit și le-am avut:
dragostea, cerbii, trestia și veacul...
să fie viață noastră doar iubire ,
suntem suflare veșnică, pământ,
de ce să ne-mbrăcăm în alt veșmânt
trăind într-o toatală amăgire.
făceți din viață basmul care nu-i,
cuprinzând taina nemuririi-n noi,
indiferent de-i soare, viscol, ploi,
să-i ridicăm doar vieții noi statui.
marţi, 5 septembrie 2017

Comentarii
Vă mulțumesc tuturor. Mulțumesc Aurelia pentru imaginile frumoase.