MOARTEA NARCISULUI (D.Anghel) - fragmente
(III)
S-a ofilit Narcisul, şi-s trist de-o zi întreagă...
Era ceva din tine în floarea asta dragă ;
Era ceva desigur, căci altfel n-aş pricepe,
De ce mă simt mai singur acum cînd noaptea-ncepe,
Şi n-o mai văd în umbră, luptînd stăruitoare
S-adune strălucirea luminii care moare.
...
(IV)
În liniştea odăii s-a stins încet-încet...
Nu şi-a fărmat viaţa petală cu petală,
Ci a murit cu faţa din ce în ce mai pală,
Ca un bolnav ce-ngroapă cu dînsul un secret.
Aşa s-a stins în taină, şi nimeni n-a ştiut,
Căci în minuta asta de grea melancolie,
Eu singur stam de faţă la muta-i agonie,
Şi singur mi-am dat seama atunci ce s-a pierdut.
Iar cînd a fost ca toate aceste să le scriu,
Asemeni unui suflet de moarte dezlegat,
Un blînd parfum în aer uşor s-a strecurat,
Şi a rămas în casă plutind pîn-în tîrziu.
-->
Comentarii