Rondelul rozelor de august
de Alexandru Macedonski
Mai sunt încă roze — mai sunt,
Şi tot parfumate şi ele
Aşa cum au fost şi acele
Când ceru-l credeam pe pământ.
Pe-atunci eram falnic avânt...
Priveam, dintre oameni, spre stele; --
Mai sunt încă roze — mai sunt,
Şi tot parfumate şi ele.
Zadarnic al vieţii cuvânt
A stins bucuriile mele,
Mereu când zâmbesc uit, şi cânt,
În ciuda cercărilor grele,
Mai sunt încă roze, — mai sunt.
August
de Duiliu Zamfirescu
Pe luciul fără hotare
Al apelor ce-au adormit,
Din fund de haosuri răsare
Melancolia zâmbitoare
A stelelor ce-au răsărit.
Întârziat pe malul mării
Eu în adâncuri rătăcesc
Şi prins de farmecul uitării
Las jos tot lutul pământesc
Şi-n lumea naltului plutesc.
Şi când mă uit în urma mea
La discul rotunjit din tină,
Îl văd schimbat deodată-n stea,
C-o licărire de lumină
Îndepărtată, rece, lină.
Iar pe luceferii de noapte
Parcă mai lesne-i văd apoi
Că sunt pământuri vechi, răscoapte,
Că-s plânsete acele şoapte
Ce curg din spaţiuri spre noi.
O, lege! cât îmi pari de mare!...
Ce farmec pui în toate cele!...
De te-ai numi, în timp, uitare,
Sau, în distanţă, depărtare,
Tu schimbi pământurile-n stele.
Care-i privirea omenească
Pătrunzătoare de mister,
Ce-ar îndrăzni să bănuiască
Că lumea noastră pământească
Trăieşte însăşi ea în cer?
Ioan Alexandru (1941 – 2000)
6 August
Se schimbă frunzele-n păduri
Creştetul verde-ncepe să pălească
Se-ntâmplă-n vieţuirea tuturor
Un fel de împăcare nelumească
Începe toamna ceţurile-n zori
Întârzie să plece de pe ţară
Ştergare uriaşe atârnă de stejari
Şi-i foarte frig pe lumea din afară
Toate se-ntorc de-acum spre miezul lor
Columba strigă apele pe nume
Sâmburul lin de milă legat interior
Şi-arată faţa rece către lume
-->
Comentarii
in sesul lui august e torid si gandul si strada
amiaza fierbe intr-o cismea
tolanita printre caini
de pripas
eu ascult vocea metalica a lui Federico
printr-o fereastra crapata
ritmuri andaluze de fructe parguite
sub cerul inalt
pana se ridica la liziera farul
lunii aprinse
greieri nervosi duc pantomima
la exces
cand sa privesc inca o data bolta
intimidata
dacă aş putea să-mi urmăresc pornirile prin deşert
să închid soarele în porţii mici de pleoape
cred ca ar fi doar o altă dimineaţă repede
încuiată
să te elibereze
tu ce faci
tu unde exişti neprefăcut
prin ce rotocoale mici de colţuri spui că nu eşti usor
şi ai vrea
să găseşti podeaua
pe care rulează şi azi
un film despre noiembrie
in aerul-nsorit si apele cu fond de ten
se leagana in umbre petele de cupru verde
sub care ascult un ritm adanc
al fiintei
din sus de valea seaca un nor pledeaza
pentru sine
e negura si parca-as vrea o ploaie scurta
cu niciun fel de cod
sa-mi rada inca lumina peste frunte
si praful sa se duca