politică
noi am fost născuţi mereu între ideologii
între Hitler şi Stalin, între pace şi război,
ne-am aflat într-un paradox continuu ca o
barcă ce vrea să se scufunde şi nu poate
temerea în faţa propriilor temeri ne-a dat
curajul de-a supravieţui în istorie peste
milenii iar de dragul securităţii noastre
ne-am spart singuri capetele trebuie să suportăm
aşa cum cocoşatul îşi suportă singur cocoaşa
cei ce se băteau în piept cu grozăviile lor
i-am văzut învinşi circulând cu blindaj dublu
oaspeţii nepoftiţi au fost primiţi cu fanfare
făclii şi drapele i-am văzut pe zgârie-brânză
interpretând rolul bogatului pe analfabeţi
mimând pe profesori accesul spre moralitate
a fost închis ziua de azi mişună de amintiri
cum să suportăm aceste eşecuri imprevizibile
necunoscuţii fluieră prin pădure ţara se umple
de ceaţă se stinge lumânarea din fereastră
care ne arată drumul unde o să ne mai ducem
din spatele nostru vin mereu alte eşecuri
atâtea chicote desăvârşite şi frumoase
atâtea miracole în zadar ca să piară memoria
noastră ţară te voi iubi aşa cum iubesc
moartea şi ploile de septembrie anii mei
şi trupul iubitei fraget şi plin de ispite să nu taci
ţară tăcerea ta e sfârşitul lumii plopii
din zare aidoma unor spânzurători se usucă
murdăria cerului se întinde nemărginită
fruntea rămâne mută caut un sens în tăcere
şi nu-l găsesc natura cenuşie a lui septembrie
reflectă aripioara-i dorsală a iluziei
o lumină de ambră peste tot din care fug
încet sunetele hieroglifa unui lătrat ce zace
pictată pe fiecare suflet un sfânt de lemn
surâzând neajutorat ca şi cum i s-ar fi scos ochii…
vineri, 21 august 2015
-->
Comentarii