Erai doar o nălucă pierdută-n zări albastre,
Un înger sau un demon eu nu voi ști vreodată,
Himeră visătoare cu aripi mari, măiastre,
Când vrut-am să te-ating ai dispărut de-ndată.
Vedeam în zare chipul de-o frumusețe-aparte,
Privirea ta fierbinte și rece totodată
Mă-nvăluia amarnic în tonuri seci și sparte,
Senzații nefinite mă cuprindeau deodată.
Să te iubesc aș vrea, să te ating nu pot ,
Ești toată sloiuri reci dar când te-apropii arzi,
Făptură-naripată tu inimii ești despot,
Dispui de-a mea ființă cu ochii tăi cei calzi.
Sunt al iubirii tale sclav ascultător,
Poți cere tot ce vrei și viața eu ți-o dau,
Pe-un strop de fericire și-un strop de-al tău amor
Al tău voi fi pe veci, alături o să-ți stau.
Doar cu un singur gest mereu te voi urma,
Cu doar un singur semn spre tine-o să pornesc,
Căci moartea-n nemurire pe loc o voi schimba
Și-n dragoste eternă o să te-nvăluiesc.
Căprar Florin
-->
Comentarii
Domnule Boris sunt tanar in suflet, de scris scriu atat in stil actual, poezie cu versuri albe, proza scurta dar ador poezia clasica in sensul real al cuvantului. Multumesc frumos !
Multumesc frumos domnule Costica Nechita !
Mereu dragostea cu ale ei miresme ce te înalţă şi coboară
Învăluire, nemurire şi comoară.